Într-o Românie în care satele se golesc, iar speranța pare să plece odată cu tinerii, există povești care merg împotriva curentului. Povești despre oameni care au ales drumul străinătății nu ca pe o fugă, ci ca pe o școală a vieții. Iar când au simțit că au învățat destul, s-au întors. Acasă.
Așa începe povestea familiei Pintea, o poveste despre muncă neobosită, sacrificii tăcute, dragoste și curajul de a construi un viitor chiar în satul natal.
Pintea Costel, născut în comuna Bălan, satul Chendrea, are 34 de ani. După absolvirea Școlii Profesionale „Liviu Rebreanu” din Hida, specializarea lăcătuș mecanic, viața l-a pus în fața unei decizii grele. În 2010 a plecat în Italia, în regiunea Veneto, cu un bagaj mic și o speranță mare: aceea că munca cinstită îl va duce mai departe.
A început de jos, ca spălător de vase într-un hotel. Zilele erau lungi, oboseala mare, dar în suflet i se aprinsese o scânteie. În fiecare pauză, cu ochii ațintiți spre bucătărie, îl urmărea pe chef și pe bucătari. Fără să știe atunci, acolo se năștea drumul lui. A început să ajute, să învețe, să pună întrebări, să observe. Perseverența i-a fost răsplătită, iar în 2012, cheful, impresionat de seriozitatea și evoluția lui, i-a oferit șansa de a continua sezon după sezon în bucătărie.
Momentul de cotitură a venit în iarna anului 2013, când a devenit chef de primă linie într-un hotel din Val Gardena, în inima Dolomiților. Acolo a întâlnit oameni care au avut răbdare să-l formeze și să-l învețe ce înseamnă bucătăria adevărată: disciplină, respect, gust și responsabilitate. Patru ani de muncă într-un hotel de trei stele superior i-au definit caracterul profesional.
Drumul a continuat ca șef bucătar într-un restaurant à la carte, apoi într-un hotel de patru stele superior din Bressanone. Dar oricât de frumoasă ar fi fost cariera, dorul de casă și de familie nu l-a părăsit niciodată. Cel mai greu moment din viața lui a fost acela în care a trebuit să aleagă: să rămână departe sau să se întoarcă acasă.
Alături de el, la fiecare pas, a fost Simona Pintea, soția sa, originară din județul Bacău. Pentru ea, dragostea pentru dulce a început în copilărie, în bucătăria mamei, mai ales de sărbători, când mirosul de vanilie și nucă umplea casa, iar cozonacii adunau familia la masă. După absolvirea Liceului „Henri Coandă” din Bacău, a plecat și ea la muncă în Italia, acolo unde destinul i l-a scos în cale pe Costel.
Împreună au muncit, au crescut, s-au căsătorit și au devenit părinți. Copiii lor sunt cea mai mare împlinire și motivația principală pentru fiecare decizie luată. Din 2019, Simona a început să transforme pasiunea într-o misiune: prăjituri și torturi făcute acasă, pentru cei dragi, apoi pentru tot mai mulți oameni care simțeau gustul copilăriei în fiecare desert.
Pandemia a fost momentul care le-a schimbat definitiv drumul. Au decis să se întoarcă în România. Nu a fost ușor. Dar a fost necesar. Cu experiența acumulată în ani de muncă în Italia și cu un vis comun, familia Pintea a pus bazele unui laborator de cofetărie artizanală, construit cu multă muncă, sacrificii și nopți nedormite.
Astăzi, laboratorul lor nu este doar o afacere. Este rezultatul a peste un deceniu de muncă în străinătate, al curajului de a lua totul de la capăt și al dorinței de a oferi comunității produse curate, făcute cu suflet. Fiecare prăjitură poartă în ea o poveste: despre plecări, dor, copii așteptați acasă și promisiuni respectate.
Familia Pintea demonstrează că se poate. Că satul românesc încă are viitor. Că experiența de peste hotare poate fi adusă acasă și transformată într-o afacere cinstită. Iar poate cea mai mare lecție pe care o oferă este aceasta: succesul nu înseamnă doar bani sau funcții, ci liniștea de a ști că ai construit ceva durabil, acolo unde îți sunt rădăcinile.
Când unii pleacă, ei au ales să se întoarcă. Și să lase în urma lor nu doar un laborator de cofetărie, ci o speranță.
